După numirea Arhim. Ioan Selejean ca episcop al Covasnei şi Harghitei, în funcţia vacantă de Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Locurile Sfinte, a fost numit Înalt prea Cuviosul Părinte Arhimandritul Ieronim Creţu, în acea vreme, 1994, mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureşti.
Încă de la numirea Înalt Prea Cuvioşiei Sale în această funcţie, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist I, i-a încredinţat şi misiunea redeschiderii Schitului Românesc de la Iordan.
      Eforturile diplomatice ale Reprezentanţei Patriarhiei Române la Sfintele Locuri nu aveau să se oprească doar asupra problematicii redeschiderii Schitului Românesc de la Iordan, ci potrivit vocaţiei ctitoriceşti a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, aceste demersuri s-au extins în mod concret şi asupra construirii unui nou aşezământ românesc în Ţara Sfântă, şi anume, în oraşul biblic Ierihon. Acest deziderat s-a dovedit a fi foarte necesar întru plinirea nevoilor spirituale şi de cazare tot mai crescânde din ultimul timp, ale pelerinilor ce vin tot mai numeroşi şi mai frecvent în Ţara Sfântă.
      Deşi numai obţinerea aprobărilor a necesitat o muncă administrativă şi diplomatică de mai mulţi ani, în cele din urmă în anul 1999, au început lucrările de construire a noului aşezământ. Odată cu Serbările Jubiliare Panortodoxe dedicate bimileniului Naşterii Domnului Iisus Hristos, la data de 5 ianuarie 2000 s-a pus piatra de temelie la casa de pelerini şi însuşi Prea Fericitul Părinte Patriarh, înconjurat de un numeros sobor de arhierei, preoţi şi credincioşi, a sfinţit prestolurile bisericii şi paraclisului, având hramurile „Naşterea Domnului şi Toţi Sfinţii Români”, respectiv „Toţi Sfinţii din Palestina”.
      De acum înainte a început adevărata muncă şi diplomaţie pe de o parte pentru găsirea resurselor financiare necesare, iar pe de alta pentru continuarea tuturor proiectelor începute. Aproape fiecare lună adăuga problemelor curente necesităţi noi ce trebuiau onorate la cel mai înalt nivel. Cheltuielile şi eforturile depuse în acest sens pot fi cunoscute de către oricine vizitează astăzi Aşezământul Românesc din Ierihon. Nu de puţine ori a fost nevoie de adevărate minuni pentru a nu fi întrerupte lucrările din pricina diferitelor evenimente neaşteptate, dar mai ales pentru a găsi resurse de finanţare. Chiar obştea monahală, muncitorii şi mulţi pelerini sau oameni de bine de pretutindeni, iubitori de Dumnezeu, au donat constant şi ultimul bănuţ, pentru înfăptuirea crezului nostru comun.  
      Astăzi, Aşezământul Românesc din Ierihon este în mare măsură zidit, însă aşteaptă în continuare sprijin financiar pentru terminarea instalaţiilor, a celorlalte finisaje şi dotări, cu obiecte de cult şi uz bisericesc precum şi a picturii din biserica mare. Urmează amenajarea interioară a camerelor pentru pelerini, şi a chiliilor pentru călugări, a bibliotecii, a sălilor pentru lectură sau protocol, a curţii interioare şi a împrejurimilor. Se are în vedere aici crearea unui puternic centru monahal cu posibilităţi generoase pentru cazare şi pelerinaj menit să prezinte înaintea tuturor neamurilor pământului, poporul nostru român cu tradiţiile şi credinţa lui ortodoxă. Solidaritatea noastră pentru realizarea unor astfel de proiecte va rămâne de-a pururi o mărturie vie nu numai în istoria neamului şi bisericii noastre româneşti, dar mai ales în cartea lui Dumnezeu cel Care a trăit şi a făcut minuni pe aceste pământuri sfinte.
      Trebuie menţionată aici şi grija deosebită pe care Prea Fericitul Părinte Teoctist I, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a purtat-o pentru această măreaţă ctitorie românească, sprijinind în orice vreme ca Părinte şi Păstor comunitatea şi aşezămintele româneşti de la Locurile Sfinte. La toate acestea se adaugă şi numeroasele danii făcute de către fiii Bisericii Ortodoxe Române de pe toate meridianele lumii, care aflând că la Locurile Mântuirii neamului omenesc, se găteşte loc de slujire sfântă, şi-au adus contribuţia la ridicarea acestui sfânt locaş. Au înţeles că este necesar, ca şi în felul acesta valorile perene ale Ortodoxiei  să fie păstrate, relevate şi perpetuate întru slava Domnului nostru Iisus Hristos.