Aşezământul românesc din oraşul biblic Ierihon este situat aproape de centrul oraşului, la jumătatea distanţei dintre Biserica Dudul lui Zaheu, şi vechiul amplasament al cetăţii Ierihonului. Lotul iniţial pe care a fost construit aşezământul a aparţinut unui credincios român stabilit aici, care a lăsat prin testament Patriarhiei Române terenul său, „cu scopul de a servi ca metoc” al Aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte. Pentru că acest teren nu era suficient întru realizarea proiectului propus, s-au făcut în timp demersuri pentru achiziţionarea altor terenuri limitrofe, ajungându-se astăzi la o suprafaţă de aproape 3000 de metri pătraţi.
          Drumul demersurilor şi stăruinţelor diplomatice început de la eliberarea primului act de proprietate şi autorizaţia de construcţie şi funcţionare a Aşezământului Românesc din Ierihon şi până la  realizarea proiectului şi ridicarea efectivă a construcţiilor ce se pot vedea astăzi, a fost foarte dificil. Având în vedere raportul dintre amploarea construcţiilor şi resursele umane şi materiale foarte reduse primite în timp şi cu multe sacrificii, putem înţelege că în mare parte numai providenţa divină ne-a ajutat să realizăm proiectul până la stadiul actual. Nu de puţine ori, în situaţiile limită, au apărut oameni trimişi parcă de Dumnezeu care ne-au ajutat financiar sau cu muncitori sau cu materiale de construcţii pentru a suplini lipsurile apărute. Trebuie desigur amintită aici bunăvoinţa şi dragostea multor credincioşi din ţară şi din străinătate care s-au străduit să sprijine înaintarea lucrărilor. Este remarcabil să vezi că oameni de cele mai multe ori fără venituri prea mari trimit din munca lor cinstită o mică parte bisericii de la Sfintele Locuri. Cu certitudine că micuţa lor ofrandă este primită cu multă bucurie de către noi cei care slujim aici, dar mai ales de Bunul Dumnezeu care înmulţeşte şi răsplăteşte cu prisosinţă darul lor.
          Şi iată că o simplă dorinţă a înaintaşilor noştri de a avea un aşezământ monahal în oraşul Ierihon a devenit cu timpul un proiect îndrăzneţ şi frumos aşezat pe hârtie de meşteri iscusiţi, iar astăzi a devenit realitate. Dar nu a fost uşor. Zile şi nopţi s-au scurs şi au adus cu ele probleme de tot felul, dar şi satisfacţii pentru cele realizate O imagine de ansamblu ne prezintă acum Aşezământul Românesc din Ierihon ca pe o cetate a lui Hristos aşezată în mijlocul unui frumos oraş biblic. În centrul întregului complex se află biserica ce poartă hramul „Naşterii Domnului şi Toţi Sfinţii Români”. Biserica nu este foarte mare, dar impresionează prin frumuseţea şi eleganţa stilului arhitectonic specific bizantin, în formă de cruce ce evocă altarul sfânt al mântuirii noastre pe care s-a jertfit Hristos. Este de fapt o biserică specific românească ce îmbină fericit cele mai frumoase elemente arhitectonice româneşti cu elementele specifice Orientului creştin. Coloanele din pridvorul mănăstirii ca şi pereţii exteriori ai bisericii, sunt acoperite cu plăci din piatră în formă de benzi şlefuite şi aşezate după nuanţe care dau sfântului locaş o frumuseţe aparte, dar şi unicitate în Ţara Sfântă şi poate în întreaga lume. Deasupra naosului tronează o turlă înaltă cu ferestre alungite în chipul unor raze care permit o bună luminozitate în interior.  În partea cea mai de sus a turlei stă aşezată pe un glob o cruce ca chip al pământului peste care stă aşezat semnul biruinţei lui Hristos.
          Privind din interior, din înaltul bisericii, străjuieşte chipul lui Dumnezeu Pantocrator cel Care ţine în mâna Sa viaţa tuturor oamenilor. Mâinile Sale întinse adună în biserică ca într-un cosmos liturgic pe toţi sfinţii chemaţi să se roage împreună cu noi. Prezenţa lor aici ne insuflă de fiecare dată o pace şi o bucurie desprinsă parcă din veşnicia cerului coborât pe pământ. Pe aici a păşit Dumnezeu şi a făcut minuni care au adunat în jurul Său mii de oameni din toate neamurile pământului. Dintre aceştia ne-am străduit să reprezentăm aici sfinţii cei mai dragi ai neamului nostru, începând de la marii dascăli şi învăţători din trecutul bisericii şi până la martirii şi sfinţii din zilele noastre. Întreaga pictură este lucrată în frescă şi pe lângă chipurile menţionate de sfinţi apar şi numeroase scene biblice din Ierihon, şi de pe valea Iordanului, precum şi numeroşi sfinţi de neam român. În momentul de faţă altarul bisericii este complet pictat şi lucrările continuă spre naos, în partea din mijloc, în aşteptarea altor fonduri sau unor donatori care doresc să participe la finalizarea lucrărilor de picură.
         Împrejurul bisericii se întind pe rândparaclisul bisericii, clopotniţa, corpul casei pentru pelerini şi egumenia. Paraclisul bisericii are hramul „Toţi Sfinţii din Palestina”. Ca şi în biserica mare în centrul cupolei se află Iisus Hristos înconjurat de mariireprezentanţi ai monahismului şi ascetismului Palestinian, întemeietori ai vestitelor lavre şi obşti monahale din ţinuturile Ţării Sfinte.Printre ei la loc de mare cinste se află şi Sfântul Român Ioan Iacob Hozevitul. Catapeteasma şi mozaicul paraclisului înfrumuseţează micuţul locaş care prin liniştea şi simbolismul picturilor ne aminteşte parcă de peştera în care s-a născut Iisus Hristos, precum şi de numeroasele grote din pustiul dimprejur în care au trăit sfinţii reprezentaţi aici. Trecând din paraclis printr-un mic salon de primire ajungem la clopotniţă. Aceasta este construită deasupra pasajului de acces în incinta aşezământului. Spaţiul este destul de mare şi cuprinde patru clopote de mărimi diferite, aduse din ţară cu multe sacrificii şi prin bunăvoinţa câtorva oameni de bine. În subsolul clădirilor menţionate se întinde un spaţiu generos gândit ca bibliotecă şi sală de studiu, având deasupra şi un salon de primire, iar deasupra, o micuţă cale de acces permite urcarea pe o terasă.
         De la acest pasaj aflat sub turnul clopotniţei, începe corpul casei pentru pelerini care se desfăşoară pe trei nivele urmate de o terasă. De pe această terasă se poate vedea cu uşurinţă tot Ierihonul cu livezile sale bogate de arbori cu fructe exotice recunoscute pentru aroma lor în tot Israelul. De asemenea se pot vedea şirul munţilor dimprejur şi de dincolo de Iordan până la Marea Moartă. Priveliştea minunată văzută de aici ne prezintă după cuvântul Scripturii „toate împărăţiile lumii şi slava lor”. Dincolo de sfinţenia acestor locuri prin care a umblat Fiul lui Dumnezeu şi sfinţii Săi cei aleşi, frumuseţea aceasta aproape paradisiacă a Ierihonului atrage anual foarte mulţi turişti, parte dintre ei doritori să rămână măcar pentru o vreme aici. Tocmai de aceea, camerele aşezământului nostru au fost gândite ca spaţii speciale care să ofere turiştilor şi pelerinilor, cele mai bune condiţii de rugăciune şi linişte, de confort sau studiu, sau odihnă. Fiecare cameră dispune de baie şi duş, precum şi de terase care permit vizitarea întregului aşezământ. În partea finală a construcţiei se află corpul numit egumenie, adică locul în care se vor organiza chiliile călugărilor ce vor avea în grijă serviciul liturgic şi treburile administrative ale mănăstirii.
          Dorinţa noastră este aceea de a face cunoscut şi în acest fel proiectul românesc din Ierihon, şi de a atrage întru desăvârşirea lucrărilor şi vizitarea lui, cât mai mulţi credincioşi care-l iubesc pe Dumnezeu şi vor să cunoască locurile sfinte prin care El a trăit şi a făcut multe şi mari minuni. Deşi astăzi exteriorul întregii clădiri este aproape finalizat, totuşi partea interioară necesită încă multe investiţii.Aproape toate cele 50 de camere de cazare şi spaţiile pentru primire a pelerinilor precum şi băile au nevoie detâmplărie pentru uşi şi ferestre, de mobilă şi obiecte sanitare. Conştiinţa şi stăruinţa noastră a încercat să adune în acest complex tot ceea ce este mai frumos şi mai drag neamului nostru pentru a le face cunoscute şi altora, nu spre laudă, ci spre slava lui Dumnezeu, care a ascultat de demult rugăciunile strămoşilor noştri care doreau să vină în pelerinaj la sfintele locuri. Iată că astăzi s-a împlinit dorinţa lor şi cu vrerea lui Dumnezeu am reuşit să întemeiem aici nu numai o casă pentru pelerini, dar şi un frumos centru monahal care să ne reprezinte mai mult la Sfintele Locuri credinţa cu tradiţiile şi spiritualitatea noastră specifică. Este o prezentare a poporului român ca neam creştin ortodox şi dintotdeauna ospitalier.