PROCESIUNEA DE LA BOTEZUL DOMNULUI

      În fiecare an la data de 6 ianuarie întreaga creştinătate sărbătoreşte Botezul Domnului Iisus Hristos. În această zi de sărbătoare Patriarhul Ierusalimului însoţit de numeroşi episcopi, preoţi şi credincioşi veniţi din toată lumea creştină organizează o mare procesiune la râul Iordan. Această procesiune reactualizează pentru fiecare generaţie evenimentele desfăşurate pe malul acestui râu cu peste două mii de ani în urmă, când Fiul lui Dumnezeu, a coborât smerit la apele Iordanului pentru a primi botezul din mâinile Sfântului Ioan Botezătorul.El nu avea păcate, dar, după cuvântul Scripturii, era „Mielul lui Dumnezeu, care venise să  ridice păcatele lumii”.  
      Procesiunea care se desfăşoară în această zi la Iordan începe foarte de dimineaţă după ce autorităţile deschid porţile zonei de frontieră dintre Israel şi Iordania, zonă extrem de securizată. Pe culoarul special amenajat pătrund aici zeci şi sute de autobuze şi maşini pline cu oficialităţi şi pelerini. Odată ajunşi la Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul din apropierea râului, ierarhii se îmbracă în veşminte de sărbătoare şi după săvârşirea Sfintei Liturghii se îndreaptă pe jos spre râul Iordan. Drumul spre apa Iordanului este puţin în coborâre şi deja mulţi pelerin sunt ajunşi la locul Botezului Domnului, loc amenajat astăzi cu un spaţiu special pentru săvârşirea sfintei slujbe şi mai multe trepte care permit coborârea în vadul râului. Cu toţii cântă troparul Botezului Domnului: „În Iordan botezându-te tu Doamne…”
      Procesiunea şi mulţimile de astăzi ne amintesc şi de numeroşii evrei care coborau în vechime la Iordan pentru a asculta predica înflăcărată a Sfântului Ioan Botezătorul, cât şi pentru a primi botezul. În acest loc a venit din Galilea şi Iisus pentru a se boteza, dar văzând Ioan că Iisus vine la el pentru a primi Botezul l-a oprit pe Acesta zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de către Tine”. Sfântul Ioan cunoştea  că el botează cu apă spre pocăinţă, dar Iisus boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.” Şi botezându-se Iisus, când a ieşit din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se peste El ca un porumbel, iar glasul Tatălui s-a auzit din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Natura însăşi l-a recunoscut pe Creator şi apele Iordanului s-au întors ca o plecăciune înaintea ziditorul lor.
      În partea cealaltă a Iordanului, în dreptul localităţii Betabara, loc în care tradiţia stabileşte locul exact al Botezului Domnului sunt adunaţi creştinii din Iordania care săvârşesc şi ei în acelaşi timp sfânta slujbă a sfinţirii apelor. Până nu de mult Patriarhul ortodox al Ierusalimului binecuvânta apele dintr-o barcă aflată în mijlocul Iordanului, dar recent a fost construit un pod din lemn care permite accesul slujitorilor până în mijlocul apei. După cuvenitele rugăciuni şi binecuvântări, Patriarhul  aruncă în apă o cruce din lemn spre care mulţi tineri înoată. Se crede că primul credincios care ajunge la sfânta cruce va avea un an bun şi multe binecuvântări de la Dumnezeu.
      Cântecele sărbătorii şi mulţimea credincioşilor produc o vie emoţie. Mai mulţi porumbei albi eliberaţi, înconjoară pentru câtăva vreme locul Botezului amintind de Epifania Domnului. Credincioşii autentici confirmă că pentru câteva clipe apele Iordanului se întorc spre a cinsti în felul lor sărbătoarea aceasta.Deşi afară este destul de frig la această dată calendaristică mulţi dintre credincioşi se aruncă în apele Iordanului îmbrăcaţii fiind în nişte cămăşi albe şi lungi numite crijme, pe care apoi le păstrează cu grijă pentru a le îmbrăca după obştescul sfârşit.
      Ceilalţi credincioşi de diferite naţiuni se apropie cu evlavie şi osebită emoţie pentru a fi  binecuvântaţi de Patriarh  prin stropirea cu apă sfinţită. După aceea, cu buchete de busuioc în mâini, cu toţii coboară la apele râului pentru a-şi umple vasele cu agheasmă. Aceasta se păstrează mult timp în vase curate şi se poate consuma dimineaţa pe nemâncat, mai ales în zilele de post sau în zilele mai importante din viaţă sau în care dorim să rezolvăm diverse trebuinţe. Sfinţenia acestei ape aduce tuturor credincioşilor mult ajutor sufletesc, vindecând pe cei bolnavi şi alungând din viaţa şi casele credincioşilor toată lucrarea cea rea a duhurilor necurate, cu toate uneltirile lor cele rele.
      În cele din urmă Patriarhul, sau alt episcop ţine o cuvântare în care prezintă credincioşilor evenimentele petrecute aici în decursul istoriei biblice începând de la trecerea în pământul făgăduinţei şi până la profetul Ilie, Sfântul Ioan Botezătorul, Maria Egipteanca şi alţi mari sfinţi care au păşit pe aici. Este aproape imposibil ca toate acestea să nu-l transpună pe omul credincios în spaţiul credinţei şi al prezenţei lui Dumnezeu. Chiar dacă nu a intrat cu cei curajoşi în apele Iordanului, oricine simte de acum o înnoire şi o uşurare care îi dă credinţa şi râvna de a păşi mai mult pe urmele lui Dumnezeu care s-a arătat şi a făcut multe minuni aici.