PROCESIUNI ORTODOXE LA SFINTELE LOCURI

      Procesiunile din Ţara Sfântă organizate cu prilejul marilor sărbători creştine de peste an, au rolul de a prezenta şi astăzi credincioşilor creştini în chipul cel mai viu şi emoţionant elemente esenţiale din viaţa şi activitatea Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ. Dincolo de frumuseţea lor exterioară pelerinul autentic identifică aceste manifestaţii religioase ca spaţii deschise spre veşnicie prin care poate cuprinde în chipul crucii roade din jertfa şi dragostea lui Dumnezeu.
      Cele mai frumoase slujbe şi procesiuni ortodoxe au loc aici în Săptămâna Patimilor. Numărul mare de arhierei, de preoţi, diaconi şi miile de credincioşi participanţi în fiecare an la aceste sfinte procesiuni amplifică sfânta evlavie şi emoţie a fiecărei generaţii ce păşeşte împreună cu Hristos în chip tainic şi dramatic pe Drumul Crucii spre Înviere.

      — Sâmbăta lui Lazăr —
      Procesiunile din această perioadă încep cu ziua sâmbetei de dinaintea Floriilor, zi cunoscută şi sub numele de sâmbăta lui Lazăr. În această zi, patriarhul Ierusalimului însoţit de ierarhi şi preoţi din toată lumea, precum şi un mare număr de credincioşi se duc în localitatea Betania, locul în care se afla casa lui Lazăr, fratele Martei şi Mariei. După cum cunoaştem din Sfânta Evanghelie, Lazăr s-a îmbolnăvit grav, şi a murit şi a fost pus în mormânt. Dar Iisus l-a înviat din morţi.  Prin această minune a învierii lui Lazăr, Iisus a încredinţat pe toţi cei de faţă că El este cu adevărat stăpânul vieţii şi al morţii şi deci Dumnezeul în care ei trebuiau să creadă. Era de fapt o pregătire a ucenicilor şi a celor apropiaţi ai Săi pentru evenimentul învierii Sale.

      — Duminica Floriilor —
      După slujba şi procesiunea din Betania, alaiul ierarhilor şi credincioşilor merg în aceeaşi după-amiază la Betfaghe.Această localitate se află tot în apropierea Ierusalimului, cale de numai câţiva kilometri,ţinut în care a fost construită o mică biserică, chiar pe locul din care Iisus, cu o săptămână înainte de Paşti, a luat un măgăruş şi a venit spre Ierusalim însoţit de mulţime multă care cu flori şi frunze de finic în mâini cântau cu entuziasm:Osana, Fiul lui David Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! În amintirea şi reactualizarea acelui eveniment şi astăzi mulţimile în ajunul Floriilor reconstituie acest drum începând de la biserica din Betfaghe şi traversând pe jos ţinutul Eleonului; apoi se coboară prinGrădina Ghetsimanii şi urmând drumul ce trece pe lângă Mormântul Maicii Domnului şi Biserica cu Poarta Sfântului Arhidiacon Ştefan ajung la casa în care s-a născut Maica Domnului, loc ce nu este departe de pretoriu. Sfânta Scriptură ne spune că aici exista o scăldătoare numită Vitezda şi în pridvoarele scăldătorii stătea o mulţime de bolnavi.Din când în când un înger al Domnului cobora din cer şi tulbura apa scăldătorii, iar primul bolnav care intra în apă după tulburarea apei se vindeca ori de ce boală era cuprins. Tradiţia locului ne spune că de fapt în acea scăldătoare se afla lemnul crucii pe care a fost răstignit Iisus, iar îngerul cobora la o anumită vreme tocmai pentru a spăla acest lemn şi atunci se tulbura apa şi se vindecau cei bolnavi.

      — Spălarea Picioarelor —
      De aici înainte putem consemna şi procesiunea din Joia Mare, deci ziua Cinei celei de Taină, când areloc şi procesiunea „spălării picioarelor”. Patriarhul Ierusalimului, înconjurat de doisprezece episcopi se încinge asemenea lui Iisus cu  un ştergar şi spală în chip simbolic picioarele arhiereilor după modelul lui Hristos, Care a spălat picioarele ucenicilor Săi dând tuturor pildă de smerenie, slujire şi dragoste. Atmosfera creată este extrem de impresionantă. În sunetul clopotelor imense, mii de credincioşi se adună ca să asculte Evanghelia şi să înveţe din pildele şi faptele lui Hristos. De aici se porneşte spre foişorul în care a avut loc Cina cea de Taină, pe Sion, şi urmează pregătirea pentru Drumul Crucii.

      — Drumul Crucii —
      Procesiunea Drumului Crucii începe în ziua de joi seara când Patriarhul Ierusalimului oficiază vecernia în biserica zidită pe locul închisorii în care a stat Iisus înainte de a fi judecat şi condamnat. La numai câţiva metri mai spre răsărit sunt zidite alte două biserici: una pe locul în care Iisus a fost judecat de Pilat, iar alta pe locul în care Iisus a fost încoronat cu spini şi locul din care Iisus a fost nevoit să poarte crucea spre Golgota.De aici se porneşte în procesiune în ziua de vineri dimineaţă spre locul răstignirii. În fruntea procesiunii merg arhiereii şi preoţii îmbrăcaţi în veşminte de doliu şi purtând o cruce mare din lemn, urmaţi de o mulţime mare de credincioşi.Cu toţii pornesc pe drumul pe care Iisus a purtat crucea, oprindu-se la fiecare din cele paisprezece staţii pentru a se citi din Sfânta Evanghelie. În fiecare din cele paisprezece locuri (staţionări) s-a întâmplat ceva semnificativ. Staţia întâi se află la Pretoriu - locul din care Iisus a fost judecat. La staţia a doua lui Iisus i se pune în spate crucea răstignirii pe care este silit să o poarte până la Golgota. La staţia a treia El a căzut pentru prima dată sub povara crucii, iar la staţia a patra s-a întâlnit cu Sfânta Fecioară Maria, Mama Sa. La staţia a cincia căzând Iisus a doua oară sub povara crucii, este silit un om ce venea de la ţarină pe nume Simon din Cirene să-i ducă crucea până la locul răstignirii. La staţia a şasea o credincioasă pe nume Veronica a şters pe o mahramă faţa plină de sânge a Mântuitorului şi a rămas imprimată pe ea chipul Lui. La staţia a şaptea Iisus cade din nou, iar la staţia a opta întâlneşte fiicele Ierusalimului. Din nou la staţia a noua Iisus cade şi este ridicat de soldaţi, iar la staţia a zecea este dezbrăcat de hainele sale pentru care mai târziu soldaţii au aruncat sorţii. La staţia a unsprezecea Iisus este răstignit pe cruce, iar la a doisprezecea El este înălţat între cei doi tâlhari şi străpuns cu suliţa în coasta dreaptă. La staţia a treisprezecea trupul său este pogorât de pe cruce şi la staţia a paisprezecea este uns cu miresme şi aşezat în mormânt.

      — Prohodul Domnului —
      De aici, într-o atmosferă solemnă şi tristă, cu toţii se pregătescpentru Procesiunea Prohodului Domnului.Această procesiune are loc în seara de Vinerea Mare, în Biserica Sfântului Mormânt. Este o procesiune la cere slujeşte însuşi Patriarhul Ierusalimului, alături de mulţi arhierei şi credincioşi ortodocşi din toată lumea.Adunaţi împrejurul Pietrei Ungerii – piatra pe care a fost coborât de pe cruce şi îmbălsămat trupul Mântuitorului – cu toţii cântă prohodul Domnului. După săvârşirea cântării urmează punerea în mormânt şi sigilarea uşilor de la intrarea în capela Sfântului Mormânt. De acum urmează o noapte de profundă meditaţie şi rugăciune pentru a întâmpina marea minune a pogorârii Sfintei Lumini, prezentată în capitolul următor alături de celelalte procesiuni legate de sărbătorirea Sfintelor Paşti.
      O altă procesiune importantă din Ierusalim are loc la praznicul Izvorul Tămăduirii. În Vinerea Luminată (prima de după Sfintele Paşti) se face procesiune la izvorul Maicii Domnului din Grădina Ghetsimanii, locul de unde a băut apă Preasfânta Fecioară. Aici se face agheasmă şi se împarte credincioşilor.
      Procesiunea din Duminica Tomii are loc pe Muntele Măslinilor la locul numit şi Mica Galilee. Tradiţia ne spune că în acest loc Domnul s-a arătat ucenicilor şi lui Toma care nu crezut spusele celorlalţi apostoli despre înviere până nu a pipăit cu mâinile sale semnele cuielor şi al suliţei de pe mâinile şi trupul Mântuitorului. Pentru aceasta el a şi fost mustrat pentru necredinţa sa, Domnul fericind pe cei ce n-au văzut dar au crezut.
Înălţarea Domnului şi Duminica Rusaliilor
      În ziua înălţării Domnului la cer se face o mare procesiune tot pe Muntele Măslinilor în partea de sud la locul din care Mântuitorul s-a înălţat la cer înaintea ucenicilor Săi. Şi astăzi se mai pot observa încă urmele picioarelor Mântuitorului imprimate în piatră înainte de înălţarea Sa la cer.  
      În Duminica Rusaliilor, are loc o nouă procesiune pe înălţimile Sionului, în locul în care Duhul Sfânt a coborât în chipul limbilor de foc peste Sfinţii Apostoli în ziua Cincizecimii. Tot în această zi şi în acelaşi loc Petru a ţinut o predică în urma căreia s-au botezat pe loc peste trei mii de oameni. În anul cincizeci în acest loc s-a ţinut şi primul Sinod Apostolic. Tradiţia locului mărturiseşte că Sfinţii Apostoli plecaţi în toată lumea pentru propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu au fost aduşi pe norii cerului din toate laturile lumii şi pentru a participa la procesiunea Adormirii Maicii Domnului.

      — Adormirea Maicii Domnului —
      De aceea şi în ziua de astăzi procesiunea din ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului porneşte tot de aici spre Grădina Ghetsimanii. Doisprezece arhierei în frunte cu Patriarhul Ierusalimului pornesc în procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului spre Mormântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Ghetsimani. Procesiunea străbate Drumul Crucii şi coborând pe Poarta Oilor intră în Biserica Maicii Domnului. Aici, întregul sobor înconjoară Sfântul Mormânt al Născătoarei de Dumnezeu de trei ori cu icoana cântând troparul Adormirii.
Schimbarea la Faţă
      În dimineaţa zilei de 6 august, la praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului se face o mică procesiune şi pe Muntele Taborului, locul în care Iisus a arătat ucenicilor slave Sa. Sfânta Evanghelie ne spune că luând Iisus trei dintre ucenicii Săi s-a suit pe un munte şi s-a schimbat la faţă înaintea lor:  „şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele s-au făcut albe ca lumina”. Prin această minune Domnul i-a încredinţat pe Apostoli că El nu este numai un profet, ci Dumnezeul pe care l-au vestit profeţii Vechiului Testament.
      În ziua de 14 septembrie la Mănăstirea Ortodoxă Sfânta Cruce din Ierusalim are loc o nouă procesiune solemnă închinată praznicului înălţării Sfintei Cruci. După ce se face agheasmă şi se înconjoară de trei ori sfânta biserică cu lemnul Sfintei Cruci se face o liturghie arhierească.

      — Procesiunea de la Betleem —
      Procesiunea care aduce cea mai multă bucurie şi linişte sufletească are loc în ajunul marelui Praznic al Naşterii Domnului în oraşul Betleem, la peştera în care s-a născut Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu întrupat. Alături de procesiunea la care participă numeroşi ierarhi, preoţi şi mii de credincioşi din toată lumea ortodoxă, vine şi o fanfară militară îmbrăcată în veşminte viu colorate şi intonând o melodie de bucurie creştinească. Odată cu sutele de copii apar în curtea exterioară a bisericii şi trei militari în costume de epocă simbolizând pe cei trei magi de la răsărit care au adus daruri la naştere Mântuitorului. Miile de pelerini prezenţi întâmpină cu steguleţe albe şi cântece venirea Patriarhului pentru a se închina apoi pe rând la locul unde s-a născut Hristos. Înainte de miezul nopţii începe concomitent în sfânta Peşteră a Naşterii şi în marea catedrală de deasupra Privegherea Naşterii Domnului continuată de Sfânta Liturghie.
Botezul Domnului – Procesiunea de la Iordan
      O altă procesiune la care mulţi credincioşi participă cu multă evlavie şi entuziasm este cea din ziua marelui Praznic al Botezului Domnului pe 6 ianuarie, când mii şi zecii de mii de credincioşi merg la râul Iordan în locul în care Domnul Iisus Hristos a primit botezul de la Sfântul Ioan Botezătorul. Cu toţii au privirile aţintite la râul Iordan care-şi întoarce pentru puţin timp apele  înapoi arătând prin aceasta respectul naturii faţă de Creatorul ei. Mai mulţi porumbei albi sunt eliberaţi în timpul slujbei de sfinţire a apei, iar credincioşii întră pentru sfinţire, sau iertarea păcatelor în apele Iordanului. După sfârşitul slujbei toţi credincioşi iau agheasmă mare din Iordan.

      — Procesiunea Buneivestiri —
      Ultima procesiune mai însemnată prin frumuseţea şi fastul ei are loc în oraşul Nazaret, în ajunul marelui praznic al Buneivestiri. Sărbătoarea ne aminteşte de vestea cea bună adusă de îngerul Gavriil Sfintei Fecioare Maria căreia i-a spus că va naşte în chip minunat pe Mesia. Astfel în această zi se face procesiune cu icoana Maicii Domnului de la sediul Mitropoliei din Nazaret până la biserica Bunei Vestiri unde după tradiţie a fost şi casa Maicii Domnului. Urmează apoi o liturghie arhierească şi se împarte tuturor agheasmă de la Izvorul Maicii Domnului, care izvorăşte în biserică. După tradiţie Maica Domnului lua zilnic apă de aici.
      Desigur că mai sunt şi alte procesiuni ce au loc la Sfintele Locuri în decursul unui întreg an bisericesc, însă aici am prezentat pe scurt procesiunile la care participă un însemnat număr de clerici şi credincioşi ortodocşi din toată lumea. Aceste procesiuni prin simbolismul şi desfăşurarea lor impresionează şi bucură în acelaşi timp generaţie de generaţie, transpunând în chipul cel mai viu şi prezent elemente semnificative din viaţa Mântuitorului şi a sfinţilor care au bineplăcut lui Dumnezeu.