ISTORIC ASEZAMANT

Dupa caderea tarii Sfinte sub ocupatie araba (637) Biserica Ortodoxa din Palestina Biblica s-a confruntat cu multe ingradiri si lipsuri care s-au accentuat in vremea cruciadelor si au continuat aproape pana in zilele noastre.

Tarile Romane nu au putut ramane indiferente in fata acestei situatii dramatice: era vorba despre pastrarea Ortodoxiei la Mormantul Domnului Hristos si de mentinerea prestigiul ortodox inaintea prozelitismului musulman, catolic si protestant.
Pe langa ajutoarele in bani si tot felul de danii, domnitorii romani au inchinat Patriarhiei din Ierusalim venitul mai multor manastiri din tara. Din venitul acestora Patriarhia din Ierusalim intretinea asezamintele ortodoxe de la Sfintele Locuri si achita darile din ce in ce mai mari impuse de catre turci, sau de catre alti stapanitori ai vremilor.

Deseori domnitorii si ierarhii romani organizau colecte pentru ajutorarea asezamintelor de la Locurile Sfinte sau ei insisi faceau donatii considerabile. Amintim aici pe domnitorii Vasile Lupu, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, si alti binefacatori de neam roman, voievozi si domnite, boieri sau oameni instariti, care in mod constant faceau danii importante catre asezamintele manastiresti de aici.si astazi se mai pot vedea in bisericile ortodoxe de la Sfintele Locuri si in tezaurul Bisericii Sfantului Mormant diverse odoare pretioase si acte de danie din partea acestora catre Patriarhia din Ierusalim.Cu toate acestea, la acea vreme, Biserica Ortodoxa Romana nu avea in tara Sfanta nici o asezare bisericeasca proprie, si nici o alta manastire sau schit in care sa se inalte rugaciuni si slujbe in graiul credinciosilor romani. Desigur ca si mijloacele vremii faceau sa se ajunga destul de greu la Sfintele Locuri, si numai oamenii foarte bogati sau credinciosi isi ingaduiau o astfel de calatorie. Multi dintre ei ramaneau acolo pentru totdeauna traind cu bucurie in marile lavre duhovnicesti de pe valea Iordanului sau de pe tot cuprinsul tarii Sfinte.

Incepand cu secolul al XIX –lea legaturile Bisericii Ortodoxe Romane cu Patriarhia Ierusalimului au determinat o mai mare apropiere si buna colaborare. De acum se inregistreaza stranse legaturi intre ierarhi prin vizite reciproce si pelerinaje mai bine organizate. Din ravna acestor pelerini recrutati mai ales din randul ierarhilor, calugarilor si preotilor, dar si a negustorilor, sau chiar a oamenilor simpli, s-au intemeiat la Ierusalim si Iordan primele reprezentari romanesti la Locurile Sfinte.
Promotorul acestei miscari a fost renumitul om de cultura Teodor Burada, care dupa multe demersuri si staruinte a reusit sa inchirieze o casa la Ierusalim (1906) pentru un paraclis romanesc (1908). in anul 1912 s-a insemnat locul pentru a se pune temelia sfantului locas conceput nu numai ca un locas de inchinaciune, dar si ca un asezamant national si centru de comuniune si mijlocire spirituala.

Izbucnirea razboiului a intarziat pentru o vreme demararea lucrarilor, dar dupa infaptuirea Statului Unitar Roman (1918) si ridicarea Bisericii noastre la rangul de Patriarhie(1925), primul patriarh al Romaniei a facut o vizita frateasca Bisericii Ierusalimului (1927) hotarand ridicarea a doua asezaminte bisericesti romanesti in tara Sfanta, unul la Ierusalim si altul pe malul raului sfant Iordan.

Dupa intocmirea planurilor in anul 1935 s-a pus piatra de temelie a Bisericii romanesti din Ierusalim, eveniment important la care a participat un mare sobor de ierarhi si preoti alaturi de numerosi pelerini si credinciosi. Lucrarile efective au durat pana in anul 1938, dar evenimentele petrecute in Europa si Orientul Apropiat, incepand cu anul 1940, au facut ca legaturile bisericii romanesti de aici cu Patriarhia Romana sa se intrerupa pentru o vreme. Pentru a supravietui totusi, Patriarhia Romana a incredintat grija asezamintelor romanesti din tara Sfanta unui administrator.

Urgia razboiului a adus in acea vreme mari greutati vietuitorilor de aici datorita situatiei pe care o avea Romania in configuratia aliantelor europene. Dupa ce mai intai toti vietuitorii romani fusesera alungati din asezamantul lor, in cele din urma, administratorului bisericii i s-a permis sa locuiasca la Asezamant. Totusi, i s-au impus pe rand diferiti chiriasi, in parte institutii publice, situatie care a durat de fapt pana in anul 1963, cand noul reprezentant al Patriarhiei Romane, soseste la Ierusalim cu misiunea de a reda Asezamantului misiunea pentru care a fost conceput.

Au urmat si acum noi evenimente nefavorabile care au intarziat si mai mult lucrarile de restaurare. Acestea au fost finalizate in anul 1975, cand Patriarhul Justinian organizeaza un pelerinaj la Locurile Mantuirii avand ca obiectiv si incheierea unui nou Acord bisericesc de reglementare si functionare al Asezamintelor Romanesti de pe cuprinsul canonic al Patriarhiei Ierusalimului si a toata Palestina. Punctul culminant al acestei vizite, a fost sfintirea bisericii si caminului asezamantului romanesc din Ierusalim. De acum putem spune ca Asezamantul romanesc si-a putut relua in conditii destul de bune misiunea initiala, urmand ca si schitul de la Iordan „sa se poata inaugura cu incuviintarea timpului”. Au urmat apoi la Ierusalim numirea mai multor Superiori investiti de catre Patriarhia Romana cu scopul reprezentarii Bisericii noastre pe langa Sfantul Mormant al Domnului Hristos.

Din 1989 se deschide o noua era in istoria Reprezentantei Patriarhiei Romane din Ierusalim. Imediat dupa revolutia din acelasi an, numarul pelerinilor si muncitorilor romani veniti sau stabiliti la Sfintele Locuri a crescut considerabil.  Treptat s-au modernizat instalatiile caminului de pelerini si s-au realizat noi spatii, unele impodobite cu frumoase picturi murale reprezentand in mare parte sfinti romani.

Dupa alegerea arhimandritului Ioan Selejan in 1997, in functia de episcop al Eparhiei Covasnei si Harghitei, Reprezentant al Patriarhiei Romane la Sfintele Locuri a fost numit arhimandritul Ieronim Cretu, care s-a remarcat prin construirea noului Asezamant pentru Pelerini din Ierihon. In anul 2014, arhimandritul Ieronim Cretu a fost hirotonit episcop si numit in functia de episcop vicar patriarhal. Din luna februarie 2014 pana in ianuarie 2015, preacuviosul parinte arhimandrit Timotei Aioanei a fost Reprezentant al Patriarhiei Romane la Sfintele Locuri, fiind remarcat prin intarirea relatiilor diplomatice cu Patriarhia Ierusalimului.

Din luna ianuarie a anului 2015 si pana in prezent, preacuviosul parinte arhimandrit Teofil Anastasoaie este Reprezentantul Patriarhiei Romane la Locurile Sfinte. In aceasta perioada fiind demarat un amplu proces de renovare a Reprezentantei din Ierusalim, a fost pornit procesul de deminare si demilitarizare a teritoriului pe care se afla Asezamantul Romanesc de la Iordan si au fost continuate si consolidate relatiile diplomatice cu autoritatile locale si cu Patriarhia Ierusalimului, pastrand in acelasi timp rolul reprezentantei in ce priveste sprijinul pe care trebuie sa-l acorde pelerinilor romani care vin la Locurile Sfinte.