Bethleem (casa painii) este locul unde se naste Mantuitorul Hristos in ieslea oilor, inconjurat fiind de pastori si magi veniti din departari. Aici se pot vizita Biserica Nasterii, cel mai vechi edificiu crestin pastrat aproape intact, ridicat de Sfanta Imparateasa Elena in anul 335, pestera lui Ieronim, locul unde acesta a tradus Vulgata si Grota Laptelui, locul unde Maica Domnului L-a alaptat pe Iisus.

Biserica “Nasterii Domnului din Betleem”

Aceasta biserica a fost ridicata pe locul pesterii in care S-a nascut Mantuitorul Hristos. Este una dintre cele mai vechi biserici crestine din lume. Se afla in partea de rasarit a orasului Betleem, la opt kilometri de orasul Ierusalim. Complexul ce o inconjoara, acoperind aproximativ 12.000 metri patrati, include o manastire ortodoxa, una catolica si una armeana.

Evanghelistii mentioneaza doar faptul ca Fecioara Maria L-a nascut pe Hristos intr-o iesle. Nu se afirma clar daca locul acesteia era intr-o pestera sau intr-un staul. Insa, la mai putin de un secol distanta, Sf. Iustin Martirul si Filosoful, cat si Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza cuvantul pestera. Aceasta nu este nici o contrazicere, caci dupa cum era obiceiul in acea vreme, casele se ridicau in fata pesterilo, ca ele sa poata fi folosite drept staul pentru animale.

Prima mentionare a pesterii din Betleem, cinstita drept loc al Nasterii Domnuluii Hristos, apare in scrierile Sf. Iustin Martirul si Filosoful, datand in jurul anului 160. El a identificat intaia oara grota ce se afla sub biserica drept pestera sfanta, locul Nasterii lui Hristos. Spre intarirea acestuia vine si Traditia, cu mentionarile gasite in scrierile lui Origem si ale lui Eusebiu, acestea datand din secolul al III-lea.

In anul 326, Sfantul Imparat Constantin si maica sa, Sfanta Elena, au hotarat ridicarea unei biserici deasupra pesterii. Aceasta prima biserica a Nasterii Domnului, terminata la data de 31 mai 339, avea un plan octogonal si era pozitionata chiar deasupra pesterii. Din aceasta perioada se pastreaza inca bucati impresionante si insemnate din mozaicul ce acoperea in intregime pavimentul bisericii.

Biserica ridicata in perioada Sfantului Constanti cel Mare a fost distrusa de catre imparatul Justinian in anul 530, pentru a putea ridica in locul ei o biserica mult mai incapatoare. Biserica ridicata de imparatul Justinian este cea care se vede si astazi.

Persii au crutat Biserica Nasterii in timpul invaziilor din anul 614 deoarece, conform legendelor, acestia au ramas profund impresionati de o reprezentare a magilor care s-au inchinat Pruncului aducand daruri. Reprezentanti in scena Nasterii Domnului, magii de la rasarit erau imbracati in haine persane.

Musulmanii nu au indeplinit decretul lui Hakim, dat in anul 1009, orivind daramarea tuturor monumentelor crestine, deoarece din vremea lui Omar (639) acestora li s-a oferit spre slujire o cladire a Bisericii.

Cruciatii au cucerit Ierusalimul la data de 6 iunie 1009. Imparatii Baldwin I si Baldwin II au fost incoronati in acest loc. Intr-o atmosfera de totala intelegere, francii si bizantinii au contribuit impreuna la redecorarea in intregime a interiorului Bisericii Nasterii. Aceasta actiune s-a  itins intre anii 1165 si 1169. Evenimentul este mentionat intr-o inscriptie in limba greaca, pastrata in partea de nord.

Cea mai mare parte din marmura existenta in acea vreme in Biserica Nasterii Domnului a fost scoasa de turci si folosita la zidirea si impodobirea Templului de pe Munte, aflat in Ierusalim.

Alte incercari prin care a trecut Biserica Nasterii Domnului au fost cutremurul din 1834 si incendiul din 1869, care au distrus mobilierul din lemn al pesterii. Cu toate acestea, biserica a supravietuit tuturor incercarilor la care a fost supusa.

In anul 1847, furtul stelei de argint care marcheaza locul Nasterii Pruncului Hristos a dus la o criza internationala ce a cuprins in intregime Locurile Sfinte. Aceasta criza a dus cele din urma la Razboiul din Crimeea (1854-1856).

In anul 1852, grija Bisericii Nasterii s-a incredintat mai multor centre crestine. Astfel, biserica se afla in grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi. Grecii se ingrijesc, cu precadere, de intretinerea in buna stare a Pesterii Nasterii.

Usa pocaintei – o usa de mici dimensiuni incrustata in zidul gros de piatra de la intrarea Bisericii Nasterii – a fost facuta in perioada otomana, cu scopul de a impiedica pe necredinciosi sa intre calare. De asemenea, aceasta usa, pe langa faptul ca oricine trebuia sa descalece de pe cal, obliga pe vizitator si la o plecare a capului in semn de cinstire a locului. Un motiv bun poate fi si acela al unei mai bune aparari in cazul unui atac al musulmanilor.

Nava incapatoare se pastreaza intacta inca de pe vremea lui Justinian, cu toate ca tavanul a fost supus unor restaurari de-a lungul secolelor al XV-lea si al XIX-lea. Coloanele din piatra lustruita, majoritatea dintre ele sunt luate din biserica initiala a lui Constantin din secolul al IV-lea.

Naosul bisericii este impartit in cinci nave longitudinale, separate de patru randuri de coloane in stil corintic, cate 11 pe fiecare rand.

Dintre cele 44 de coloane ale navei, 13 pastreaza inca picturi de pe vremea cruciatilor, infatisand mai multi sfinti si pe Maica Domnului cu Pruncul. Starea acestora nu este una foarte buna, datorita timpului si mijloacelor de iluminat ale bisericii.

Fragmente de mozaic mural, datand din 1160, imbodobesc ambele laturi ale navei.

Lacasul are trei altare: unul central, care apartine grecilor ortodocsi, si doua mai mici aflate in absidele laterale (armeni).

Steaua de argint incrustata in piatra marcheaza chiar locul in care a fost asezat Hristos. Inscriptia in limba latina de pe marginea stelei de argint spune urmatoarele: “Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est.” (“Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria” – 1717).

Steaua de argint este strajuita de cincisprezece candele care ard in permanenta. Dintre acestea, 6 apartin grecilor, 5 armenilor si 4 latinilor.

Pavimentul pesterii este pavat cu marmura. Tot mobilierul pesterii este de dupa incendiul din 1869; exceptie fac doar portile de bronz ale intrarii de sud si ale celei de nord. Acestea dateaza din vremea lui Justinian – secolul al VI-lea.

Din pestera pornesc alte trepte ce duc intr-o capela laterala – Capela Ieslei – detinuta de romano-catolici. Langa aceasta se pastreaza unele fragmente de mozaic datand din secolul al II-lea.